Nu întâmplător se spune că „veşnicia” s-a născut la sat”. Cel mai bine se poate desluşi această sintagmă prin cunoaşterea profundă a moştenirii folclorice. Cântecul popular e o poveste melodioasă despre bunicii care stau pe prisma casei şi aşteaptă oarecum pregătiţi ca fuiorul timpului să le împletească cărarea spre neant. Discursurile populare sunt mişcările ritmice ale ramurilor copacilor în suflarea vântului. Costumul popular e veşmântul naturii preluat de om. Florile câmpului de pe altiţe, crengile de stejar de pe bucliţe, izvoarele cu ape curgătoare sunt dungi ţesute-n lung pe „pricitoare”.